scoică
română
Etimologie
Din slavă (veche) skolika.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului scoică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scoică | scoici |
| Articulat | scoica | scoicile |
| Genitiv-Dativ | scoicii | scoicilor |
| Vocativ | scoică | scoicilor |
- nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern al animalului.
- scheletul calcaros al scoicii; cochilie.
- cochilie de melc.
- acoperiș (de sticlă) în forma unei cochilii de scoică sau în formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire.
- excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze.
- (la armele de vânătoare) adâncitura închizătorului, în care este înșurubat percutorul.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online