scoică

română

Etimologie

Din slavă (veche) skolĩka.

Pronunție

• AFI: /ˈskoj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului scoică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scoică	scoici
Articulat	scoica	scoicile
Genitiv-Dativ	scoicii	scoicilor
Vocativ	scoică	scoicilor

1. nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern al animalului.
2. scheletul calcaros al scoicii; cochilie.
3. cochilie de melc.
4. acoperiș (de sticlă) în forma unei cochilii de scoică sau în formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire.
5. excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze.
6. (la armele de vânătoare) adâncitura închizătorului, în care este înșurubat percutorul.

Cuvinte derivate

• scoicuță

Cuvinte compuse

• scoică de râu
• scoică de baltă, scoică de lac
• scoică de mărgăritar, scoică de perle de mare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cosaci

Referințe

• DEX '98 via DEX online