corcitură

română

Etimologie

Din a (se) corci + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /kor.ʧi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului corcitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corcitură	corcituri
Articulat	corcitura	corciturile
Genitiv-Dativ	corciturii	corciturilor
Vocativ	corcitură	corciturilor

1. animal sau plantă născută prin corcire; bastard.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online