corectiv

română

Etimologie

Din franceză correctif.

Pronunție

• AFI: /ko.rek'tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului corectiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corectiv	corective
Articulat	corectivul	corectivele
Genitiv-Dativ	corectivului	corectivelor
Vocativ	corectivule	corectivelor

1. ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online