română

Etimologie

Din în + drept.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drep'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îndrepta
Infinitiv a (se) îndrepta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îndrept
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îndrepte
Participiu îndreptat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a face drept ceea ce era îndoit sau strâmb.
    A îndrepta un cui.
    Îndreaptă cuvertura!
  2. (v.refl.) (despre oameni) a lua o ținută dreaptă.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora.
    Și-a îndreptat dicțiunea.
  4. (v.refl.) (despre oameni) a se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună.
  5. (v.refl. și tranz.) a(-și) corecta purtările.
    A îndrepta o nedreptate.
    Copilul și-a îndreptat purtarea.

II.

  1. (v.refl.) a porni într-o anumită direcție.
    Îndreaptă mașina spre oraș.
  2. (v.tranz.) a arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită.
    A îndrepta pe cineva spre centru.
  3. a ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva.
    Îndrept arma spre...

Sinonime

I.

II.

Antonime

I.

II.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A-și îndrepta pașii = a merge spre...
  • A îndrepta pașii cuiva = a) a face pe cineva să meargă spre... b) a călăuzi, a conduce (în viață)
  • A(-și) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva
  • A(-și) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva


Traduceri

Referințe