corifee

română

Etimologie

Din corifeu.

Pronunție

• AFI: /ko.riˈfe.e/

Substantiv

Declinarea substantivului corifee
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corifee	corifee
Articulat	corifeea	corifeele
Genitiv-Dativ	corifeei	corifeelor
Vocativ	invariabil	corifeelor

1. persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntașă, căpetenie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• feerico
• ferocei

Referințe

• DEX '98 via DEX online