corifee
română
Etimologie
Din corifeu.
Pronunție
- AFI: /ko.riˈfe.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului corifee | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corifee | corifee |
| Articulat | corifeea | corifeele |
| Genitiv-Dativ | corifeei | corifeelor |
| Vocativ | invariabil | corifeelor |
- persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntașă, căpetenie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online