fruntașă

română

Etimologie

Din fruntaș.

Pronunție

• AFI: /frun'ta.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului fruntașă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fruntașă	fruntașe
Articulat	fruntașa	fruntașele
Genitiv-Dativ	fruntașei	fruntașelor
Vocativ	fruntașo	fruntașelor

1. persoană care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi de exemplu.
2. persoană care are gradul militar de fruntaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online