fruntașă
română
Etimologie
Din fruntaș.
Pronunție
- AFI: /frun'ta.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fruntașă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fruntașă | fruntașe |
| Articulat | fruntașa | fruntașele |
| Genitiv-Dativ | fruntașei | fruntașelor |
| Vocativ | fruntașo | fruntașelor |
- persoană care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi de exemplu.
- persoană care are gradul militar de fruntaș.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online