română

Etimologie

Din franceză coryphée.

Pronunție

  • AFI: /ko.riˈfew/


Substantiv


Declinarea substantivului
corifeu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corifeu corifei
Articulat corifeul corifeii
Genitiv-Dativ corifeului corifeilor
Vocativ corifeule corifeilor
  1. persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie.
  2. conducătorul corului în tragedia și comedia greacă antică.
  3. cântăreț solist într-un cor.
  4. balerin care conduce un ansamblu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe