corroborate
(English)
Etimologie
Din latină corrōborātus („întărit”), participiu perfect pasiv pentru corrōborō („a sprijini, a întări, a corobora”) < compus din com- („împreună, cu”) + rōborō („a întări, a fortifica”), din rōbur („putere, forță”).
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului to corroborate | |
Infinitiv | to corroborate |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
corroborates |
Trecut simplu | corroborated |
Participiu trecut | corroborated |
Participiu prezent | corroborating |
- a susține, a corobora, a adeveri, a confirma, a sprijini
- She corroborated his story.
- a întări, a consolida, a fortifica
Sinonime
- 1: attest, confirm, support, vouch
- 2: strengthen