cu
Etimologie
Din latină cŭm.
Pronunție
Prepoziție
I.
- introduce un atribut sau un nume predicativ;
- a) indică asocierea:
- Casă cu livadă.
- b) indică conținutul:
- Pahar cu bere.
- c) indică o posesiune sau posesorul:
- Mașinuță cu motor;
- d) indică o dependență, o legătură:
- Rudă cu mine;
- e) indică o însușire:
- Copil cu talent;
- f) indică instrumentul:
- Călătorie cu avionul.
II.
- introduce complemente indirecte:
- Ține cu echipa studențească.
III.
- a) de mod:
- Câștiga cu acul.
- b) formează locuțiuni modale:
- Cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul.
- c) instrumental:
- Desenăm cu cărbune.
- d) sociativ:
- Merg cu Irina.
- e) de cauză:
- Nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie.
- f) de timp:
- Nu venea cu saptămânile.
- g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune:
- Zi cu zi.
- h) de relație:
- E artist numai cu numele.
IV.
- Cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu.
V.
- Șoarecele cu pisica.
Sinonime
Antonime
Expresii
- Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.)
Traduceri
introduce un atribut sau un complement indirect
|
|