couve
Vezi și : couvé |
(français)
Etimologie
Din couver.
Pronunție
- AFI: /kuv/
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru couver.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru couver.
- forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru couver.
- forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru couver.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru couver.
Etimologie
Din portugheză veche couve, care provine din forma *coue < latină caulis („tulpină, cotor”). Inevitabil din greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).
Pronunție
Substantiv
couve f., couves pl.
- (bot.) varză
Cuvinte compuse
cuvinte compuse