crâmpiță
română
Etimologie
Confer crâmpei.
Pronunție
- AFI: /krɨm'pi.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului crâmpiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crâmpiță | crâmpițe |
| Articulat | crâmpița | crâmpițele |
| Genitiv-Dativ | crâmpiței | crâmpițelor |
| Vocativ | crâmpiță | crâmpițelor |
- (reg.) încurcătură a firelor din urzeală; (fig.) piedică, obstacol.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online