crâmpei

română

Etimologie

Din slavă (veche) kronpu („mic”).

Pronunție

• AFI: /krɨmˈpej/

Substantiv

Declinarea substantivului crâmpei
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crâmpei	crâmpeie
Articulat	crâmpeiul	crâmpeiele
Genitiv-Dativ	crâmpeiului	crâmpeielor
Vocativ	crâmpeiule	crâmpeielor

1. parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă.
2. (despre fraze, gânduri etc.) fragment, frântură.

Cuvinte derivate

• crâmpeiat
• crâmpeiaș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• priceam
• repicam

Referințe

• DEX '98 via DEX online