crâmpoți

română

Etimologie

Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, etimologie necunoscută).

Pronunție

• AFI: /krɨm.po'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului crâmpoți
Infinitiv	a crâmpoți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	crâmpoțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să crâmpoțească
Participiu	crâmpoțit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți.
2. (v.tranz.) a mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crâmpițo

Referințe

• DEX '98 via DEX online