crănțăni

română

Din cranț + sufixul -ăni.

Conjugarea verbului crănțăni
Infinitiv	a crănțăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	crănțănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să crănțănească
Participiu	crănțănit
Conjugare	IV

(v.intranz.) a face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi.
(v.intranz.) (despre foarfece) a produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele.