incarna

română

Variante

• încarna

Etimologie

Din franceză incarner < latină incarnare.

Pronunție

• AFI: /in.kar'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) incarna
Infinitiv	a (se) incarna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) incarnez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) incarneze
Participiu	incarnat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a (se) întrupa; a (se) transforma în om.
2. (v.refl. tranz.) (fig.) a lua sau a da o formă concretă, reală.
3. (v.tranz.) a juca un rol într-o piesă.
4. (v.refl. tranz.) (despre unghii) a crește în carne.

Cuvinte derivate

• incarnare
• incarnat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carnian
• cranian

Referințe

• DEX '98 via DEX online