roade
Etimologie
Din latină rǒdĕre.
Pronunție
- AFI: /ˈro̯a.de/
Verb
Conjugarea verbului (se) roade | |
Infinitiv | a (se) roade |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) rod, roz |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) roadă, roază |
Participiu | ros |
Conjugare | III |
- (v.tranz. și intranz.) a rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).
- Nu-ți mai rozi unghiile.
- (v.tranz.) (fig.) (despre gânduri, sentimente etc.) a chinui, a consuma, a tortura.
- (v.tranz.) (reg.) a morfoli ceva în gură.
- (v.tranz. și refl.) a (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.
- Apa roade malul.
- Covorul s-a ros.
- (v.tranz.) (despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) a freca pielea (provocând răni).
- Mă rod pantofii.
- (v.refl.) (fig.) (rar) a se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
- (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor
Traduceri
a rupe cu dinții, pentru a mânca
|
|
a deteriora
Etimologie
Din roade.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru roade.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roade.
Etimologie
Din roadă.
Pronunție
- AFI: /ˈro̯a.de/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru roadă.