Etimologie

Din latină rǒdĕre.

Pronunție

  • AFI: /ˈro̯a.de/


Verb


Conjugarea verbului
(se) roade
Infinitiv a (se) roade
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) rod, roz
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) roadă, roază
Participiu ros
Conjugare III
  1. (v.tranz. și intranz.) a rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).
    Nu-ți mai rozi unghiile.
  2. (v.tranz.) (fig.) (despre gânduri, sentimente etc.) a chinui, a consuma, a tortura.
  3. (v.tranz.) (reg.) a morfoli ceva în gură.
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.
    Apa roade malul.
    Covorul s-a ros.
  5. (v.tranz.) (despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) a freca pielea (provocând răni).
    rod pantofii.
  6. (v.refl.) (fig.) (rar) a se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
  • (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor


Traduceri

Etimologie

Din roade.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru roade.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roade.

Etimologie

Din roadă.

Pronunție

  • AFI: /ˈro̯a.de/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru roadă.

Referințe