crainică

română

Etimologie

Din crainic.

Pronunție

• AFI: /ˈkraj.ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului crainică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crainică	crainice
Articulat	crainica	crainicele
Genitiv-Dativ	crainicei	crainicelor
Vocativ	crainico	crainicelor

1. persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• încărcai

Referințe

• DEX '98 via DEX online