stație
Variante
Etimologie
Din franceză station < latină statio, stationis.
Pronunție
- AFI: /'sta.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului stație | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | stație | stații |
Articulat | stația | stațiile |
Genitiv-Dativ | stației | stațiilor |
Vocativ | stație | stațiilor |
- punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice, destinat pentru urcarea și coborârea călătorilor, a mărfurilor etc.
- loc (în oraș) unde staționează unele vehicule publice (taxiuri, autobuze etc.) pentru a aștepta călătorii.
- (înv.) popas, oprire.
- (reg.; în ritualul bisericii ortodoxe) popas făcut în drum spre cimitir, pentru a se citi prohodul.
- (mai ales în forma stațiune) ansamblu de clădiri și de instalații care servesc la îndeplinirea unor observații, operații, cercetări etc.
- așezare, centru special amenajat pentru cercetări experimentale sau pentru diverse operații tehnice.
- (în forma stațiune) localitate în care se găsesc condiții climaterice, ape minerale etc. prielnice sănătății.
- (în forma stațiune) poziție caracteristică a corpului (la om și la animale).
- Omul are o stațiune bipedă și verticală.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online