cratiță

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'kra.ti.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cratiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cratiță	cratițe
Articulat	cratița	cratițele
Genitiv-Dativ	cratiței	cratițelor
Vocativ	cratiță	cratițelor

1. vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea.
2. conținutul acestui vas.

Cuvinte derivate

• crăticioară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• actrița
• cârtița
• cartați
• rătăcit

Referințe

• DEX '98 via DEX online