Etimologie

Din latină extorquere.

Pronunție

  • AFI: /ˈsto̯ar.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
stoarce
Infinitiv a stoarce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
storc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stoarcă
Participiu stors
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține; (spec.) a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a faceiasă o parte din lichidul cu care este îmbibat.
  2. (v.tranz.) a scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru.
  3. (v.tranz.) (fig.) a obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge.
  4. (v.tranz.) (fig.) a obține ceva cu mare efort.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri
  • (fam.) A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție
  • A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă


Traduceri

Etimologie

Din stoarce.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru stoarce.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru stoarce.

Anagrame

Referințe