cușac

română

Etimologie

Din turcă kuşak („centură”). Confer sârbocroată kušak.

Pronunție

• AFI: /kuˈʃak/

Substantiv

Declinarea substantivului cușac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cușac	cușacuri
Articulat	cușacul	cușacurile
Genitiv-Dativ	cușacului	cușacurilor
Vocativ	cușacule	cușacurilor

1. piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cușca

Referințe

• DEX '98 via DEX online