riglă
Etimologie
Din neogreacă ριγχλα (ríghla) „regulă”.
Pronunție
- AFI: /'ri.glə/
Substantiv
Declinarea substantivului riglă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | riglă | rigle |
Articulat | rigla | riglele |
Genitiv-Dativ | riglei | riglelor |
Vocativ | riglă | riglelor |
- piesă plată, lungă și dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețe plane etc., linie, lineal.
- piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții.
- unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online