cușcuș

română

Etimologie

Din turcă kuskus. Confer franceză couscous.

Pronunție

• AFI: /'kuʃ.kuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului cușcuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cușcuș	invariabil
Articulat	cușcușul	invariabil
Genitiv-Dativ	cușcușului	invariabil
Vocativ	cușcușule	invariabil

1. pastă făinoasă în formă de bobițe (întrebuințată în supă, ca garnitură la carne etc.).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online