română

Etimologie

Din cuminte.

Pronunție

  • AFI: /ku.min'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cuminți
Infinitiv a (se) cuminți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cumințesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cumințească
Participiu cumințit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a facedevină mai serios, mai înțelept.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe