Etimologie

Din liniște.

Pronunție

  • AFI: /li.niʃˈti/


Verb


Conjugarea verbului
(se) liniști
Infinitiv a (se) liniști
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) liniștesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) liniștească
Participiu liniștit
Conjugare IV
  1. (v.refl. și tranz.) a înceta sau a faceînceteze zgomotele; a înceta sau a faceînceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli.
    Te rog să te liniștești!
  2. a deveni sau a determinafie lipsit de griji, de frământări.
    Atmosfera s-a mai liniștit.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din liniști.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru liniști.

Referințe