potoli
română
Etimologie
Din slavă potuliti („a pune de acord, a împăca”) din toliti („a se potoli”).
Pronunție
- AFI: /po.to'li/
Verb
| Conjugarea verbului (se) potoli | |
| Infinitiv | a (se) potoli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) potolesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) potolească |
| Participiu | potolit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. și tranz.) a pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.
- Și-a potolit setea.
- Te rog să te potolești!
- a înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.
- Toate zgomotele s-au potolit în stradă.
- (v.refl.) (despre foc sau o materie care arde) a arde mocnit.
Sinonime
- 1: (se) alina, (se) astâmpăra, (se) calma, (se) domoli, (se) liniști, (se) tempera, (pop.) (se) molcomi, (se) stâmpăra, (înv. și reg.) (se) prinde, (înv.) (se) așeza, (fig.) (se) stinge; (se) cuminți, (se) stăpâni, (se) tempera
- 2: amuți, atenua, dispărea, înceta, se liniști, muți, se stinge
- 3: domoli, tempera
Antonime
- a (se) potoli: (se) agita, (se) întărâta, (se) intensifica, (se) stârni
- a se potoli: se alarma
Cuvinte derivate
Traduceri
a calma, a tempera, a liniști
|
|