cumpănire
română
Etimologie
Din a cumpăni.
Pronunție
- AFI: /kum.pə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cumpănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cumpănire | cumpăniri |
| Articulat | cumpănirea | cumpănirile |
| Genitiv-Dativ | cumpănirii | cumpănirilor |
| Vocativ | cumpănire | cumpănirilor |
- acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei.
- echilibru.
- (fig.) măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte).
Cuvinte derivate
Expresii
- (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online