cumpăni
Etimologie
Din cumpănă.
Pronunție
- AFI: /kum.pə'ni/
Verb
| Conjugarea verbului cumpăni | |
| Infinitiv | a cumpăni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cumpănesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cumpănească |
| Participiu | cumpănit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a cântări (cu cumpăna).
- (v.tranz.) a aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect.
- (v.tranz.) a pune în stare de echilibru; a echilibra.
- (v.refl. tranz.) a (se) clătina, a (se) legăna.
- (v.tranz. și intranz.) (fig.) a cântări cu mintea, a chibzui, a socoti.
- (v.refl.) a sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi.
- (v.refl.) (fig.) a lua o hotărâre; a se decide.
- (v.tranz.) (fig.) (reg.) a îndemna, a sfătui.
- (v.tranz.) (fig.) a fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online