cupelă

română

Etimologie

Din franceză coupelle.

Pronunție

• AFI: /ku'pe.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cupelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cupelă	cupele
Articulat	cupela	cupelele
Genitiv-Dativ	cupelei	cupelelor
Vocativ	cupelă	cupelelor

1. vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capule
• plecau

Referințe

• DEX '98 via DEX online