curăție

română

Etimologie

Din curat + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ku.rə'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului curăție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curăție	invariabil
Articulat	curăția	invariabil
Genitiv-Dativ	curăției	invariabil
Vocativ	curăție	invariabil

1. (înv.) cinste; nevinovăție, castitate.

Cuvinte derivate

• necurăție

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căruței
• cuartei
• acruței
• arcuite
• curatei
• curiate
• eructai
• recitau

Referințe

• DEX '98 via DEX online