română

Etimologie

Din a curăți + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ku.rə.ʦi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
curățitor
Singular Plural
Masculin curățitor curățitori
Feminin curățitoare curățitoare
Neutru curățitor curățitoare
  1. care curăță.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
curățitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curățitor curățitoare
Articulat curățitorul curățitoarele
Genitiv-Dativ curățitorului curățitoarelor
Vocativ curățitorule curățitoarelor
  1. unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor.
  2. aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe