curățitor

română

Etimologie

Din a curăți + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ku.rə.ʦi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului curățitor
	Singular	Plural
Masculin	curățitor	curățitori
Feminin	curățitoare	curățitoare
Neutru	curățitor	curățitoare

1. care curăță.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului curățitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curățitor	curățitoare
Articulat	curățitorul	curățitoarele
Genitiv-Dativ	curățitorului	curățitoarelor
Vocativ	curățitorule	curățitoarelor

1. unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor.
2. aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid.

Cuvinte derivate

• curățitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cruțători

Referințe

• DEX '98 via DEX online