impuritate

română

Etimologie

Din franceză impureté < latină impuritas, impuritatis.

Pronunție

• AFI: /im.pu.ri'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului impuritate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impuritate	impurități
Articulat	impuritatea	impuritățile
Genitiv-Dativ	impurității	impurităților
Vocativ	impuritate	impurităților

1. lipsă de puritate, de curățenie.
2. stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc.
3. corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online