cub
![]() |
Etimologie
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului cub | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cub | cuburi |
Articulat | cubul | cuburile |
Genitiv-Dativ | cubului | cuburilor |
Vocativ | cubule | cuburilor |
- corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele.
- produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
(English)
Etimologie
Origine incertă. Poate de origine scandinavă.
Confer nordică veche kobbi („focă”) și irlandeza veche cuib („cățelandru”).