dăbălăza

română

Etimologie

Probabil din dăbălăzat.

Pronunție

• AFI: /də.bə.lə'za/

Verb

Conjugarea verbului dăbălăza
Infinitiv	a dăbălăza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dăbălăzez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dăbălăzeze
Participiu	dăbălăzat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (reg.) (despre animale) a-și lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoști.
2. (v.refl.) (despre oameni) a slăbi, a se moleși.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online