română

Etimologie

Din prefixul a- + târn. Etimologie necunoscută. O origine latină este posibilă: latină tornāre.

Pronunție

  • AFI: /a.ˈtɨɾ.na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) atârna
Infinitiv a (se) atârna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) atârn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) atârne
Participiu atârnat
Conjugare I

I.

  1. (v.intranz.) a sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
  2. (v.tranz.) a agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăslăsândcadă liber în jos.
    Pe perete atârnă un tablou.
  3. (v.refl.) a se agăța de cineva sau ceva.
    Se atârnă de crengi ca să nu cadă.

II.

  1. (v.intranz.) a se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
    Crengile atârnă de rod.
  2. a avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).

III.

  1. (v.intranz.) a depinde de cineva sau de ceva.
    Totul atârnă de el.

Sinonime

I.

II.

III.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe