atârna

română

Etimologie

Din prefixul a- + târn. Etimologie necunoscută. O origine latină este posibilă: latină tornāre.

Pronunție

• AFI: /a.tɨrˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) atârna
Infinitiv	a (se) atârna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) atârn
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) atârne
Participiu	atârnat
Conjugare	I

I.

1. (v.intranz.) a sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
2. (v.tranz.) a agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăslăsând să cadă liber în jos.

   Pe perete atârnă un tablou.

3. (v.refl.) a se agăța de cineva sau ceva.

   Se atârnă de crengi ca să nu cadă.

II.

1. (v.intranz.) a se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.

   Crengile atârnă de rod.

2. a avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).

III.

1. (v.intranz.) a depinde de cineva sau de ceva.

   Totul atârnă de el.

Sinonime

I.

• 1: agăța
• 2: spânzura, sta
• 3: se agăța, se apuca, se prinde, se ține, (pop.) se anina, (reg.) se tăgârța

II.

• 1: apleca

III.

• 1: depinde

Cuvinte derivate

• atârnare
• atârnat
• atârnătoare
• neatârnare
• neatârnat
• târnaț

Traduceri

a agăța

afrikaans: hang (Afrikaans) catalană: penjar (català) daneză: hænge (dansk) engleză: hang (English) esperanto: pendi (Esperanto) finlandeză: riippua (suomi) franceză: pendre (français), être suspendu (français) germană: hängen (Deutsch) islandeză: hanga (íslenska) italiană: pendere (italiano) latină: pendere (Latina)

maghiară: lóg (magyar) norvegiană: henge (norsk) neerlandeză: hangen (Nederlands) poloneză: wisieć (polski) portugheză: pender (português) rusă: висеть (русский) slovenă: viseti (slovenščina) spaniolă: pender (español) suedeză: hänga (svenska) turcă: asılmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online