dărâmare

română

Variante

• dărmare

Etimologie

Din a dărâma.

Pronunție

• AFI: /də.rɨ'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dărâmare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dărâmare	dărâmări
Articulat	dărâmarea	dărâmările
Genitiv-Dativ	dărâmării	dărâmărilor
Vocativ	dărâmare	dărâmărilor

1. acțiunea de a (se) dărâma și rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dărmarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online