dativ
 Vezi și : Dativ, datív, datīv
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
română
Etimologie
Din franceză datif < latină dativus.
Pronunție
- AFI: /da'tiv/
Substantiv
| Declinarea substantivului dativ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dativ | dative |
| Articulat | dativul | dativele |
| Genitiv-Dativ | dativului | dativelor |
| Vocativ | dativule | dativelor |
- caz al declinării care exprimă, de obicei, destinația acțiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect și răspunzând la întrebarea „cui?”.
Cuvinte compuse
Traduceri
caz gramatical
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- DEX online: „dativ”
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din latină dativus, din verbul dare („a da”).
Pronunție
- AFI: /ˈdɑːtiːv/, /ˈdɑːˌtiːv/
Substantiv
| Declinarea substantivului dativ | ||||
| c. și n. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | dativ | dativen, dativet | dativer, dativ | dativerna, dativen |
| Genitiv | dativs | dativens, dativets | dativers, dativs | dativernas, dativens |
- (lingv.) dativ
Cuvinte compuse
Vezi și
Adjectiv
dativ (necomparabil)
- (lingv.) dativ
Sinonime
- (lingv.) dativisk