dativ

română

Etimologie

Din franceză datif < latină dativus.

Pronunție

• AFI: /da'tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului dativ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dativ	dative
Articulat	dativul	dativele
Genitiv-Dativ	dativului	dativelor
Vocativ	dativule	dativelor

1. caz al declinării care exprimă, de obicei, destinația acțiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect și răspunzând la întrebarea „cui?”.

Cuvinte compuse

• dativ etic

Traduceri

caz gramatical

engleză: dative (English) finlandeză: datiivi (suomi) germană: Dativ (Deutsch) m.

islandeză: þágufall (íslenska) n. suedeză: dativ (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online
• DEX online: „dativ”