deburare
română
Etimologie
Din franceză débourrer.
Pronunție
- AFI: /de.bu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului deburare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deburare | deburări |
| Articulat | deburarea | deburările |
| Genitiv-Dativ | deburării | deburărilor |
| Vocativ | deburare | deburărilor |
- operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online