deburare

română

Etimologie

Din franceză débourrer.

Pronunție

• AFI: /de.bu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului deburare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deburare	deburări
Articulat	deburarea	deburările
Genitiv-Dativ	deburării	deburărilor
Vocativ	deburare	deburărilor

1. operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online