declanșator

română

Etimologie

Din a declanșa + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /de.klan.ʃa'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului declanșator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	declanșator	declanșatoare
Articulat	declanșatorul	declanșatoarele
Genitiv-Dativ	declanșatorului	declanșatoarelor
Vocativ	declanșatorule	declanșatoarelor

1. dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online