deficiență

română

Etimologie

Din franceză déficience < latină deficientia.

Pronunție

• AFI: /de.fi.ʧiˈen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului deficiență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deficiență	deficiențe
Articulat	deficiența	deficiențele
Genitiv-Dativ	deficienței	deficiențelor
Vocativ	deficiență	deficiențelor

1. scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă.
2. lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• defecanții

Referințe

• DEX '98 via DEX online