integritate
Etimologie
Din franceză intégrité.
Pronunție
- AFI: /in.te.gri'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului integritate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | integritate | invariabil |
Articulat | integritatea | invariabil |
Genitiv-Dativ | integrității | invariabil |
Vocativ | integritate | invariabil |
- însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate.
- însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online