conștiință
Etimologie
Din franceză conscience < latină conscientia (după ști).
Pronunție
- AFI: /kon.ʃti'in.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului conștiință | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | conștiință | conștiințe |
Articulat | conștiința | conștiințele |
Genitiv-Dativ | conștiinței | conștiințelor |
Vocativ | conștiință | conștiințelor |
- (fil.) sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; (p.ext.) cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său.
- faptul de a-și da seama; înțelegere.
- (în opoziție cu existența, materia) gândire, spirit.
- sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- conștiință socială
- conștiință de clasă
- conștiință națională
- caz de conștiință, proces de conștiință
- mustrare de conștiință
- libertate de conștiință
Expresii
- A fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului
- A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule
- Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online