Variante

Etimologie

Din franceză dentition < latină dentitio, dentitionis.

Pronunție

  • AFI: /den'ti.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
dentiție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dentiție dentiții
Articulat dentiția dentițiile
Genitiv-Dativ dentiției dentițiilor
Vocativ dentiție dentițiilor
  1. totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar.
    Dentiție de carnivor.
  2. proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere.
    Dentiție întârziată.
  3. modul în care sunt așezați dinții.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe