dentină

română

Etimologie

Din franceză dentine.

Pronunție

• AFI: /den'ti.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului dentină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dentină	invariabil
Articulat	dentina	invariabil
Genitiv-Dativ	dentinei	invariabil
Vocativ	dentină	invariabil

1. substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online