depănătoare

română

Etimologie

Din depănător.

Pronunție

• AFI: /de.pə.nə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului depănătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	depănătoare	depănătoare
Articulat	depănătoarea	depănătoarele
Genitiv-Dativ	depănătoarei	depănătoarelor
Vocativ	depănătoareo	depănătoarelor

1. muncitoare specializată în depănat.
2. dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online