depănător

română

Etimologie

Din a depăna + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /de.pə.nə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului depănător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	depănător	depănători
Articulat	depănătorul	depănătorii
Genitiv-Dativ	depănătorului	depănătorilor
Vocativ	depănătorule	depănătorilor

1. muncitor specializat în depănat.

Cuvinte derivate

• depănătoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului depănător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	depănător	depănătoare
Articulat	depănătorul	depănătoarele
Genitiv-Dativ	depănătorului	depănătoarelor
Vocativ	depănătorule	depănătoarelor

1. organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online