română

Etimologie

Din a depăna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /de.pə.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
depănător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ depănător depănători
Articulat depănătorul depănătorii
Genitiv-Dativ depănătorului depănătorilor
Vocativ depănătorule depănătorilor
  1. muncitor specializat în depănat.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
depănător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ depănător depănătoare
Articulat depănătorul depănătoarele
Genitiv-Dativ depănătorului depănătoarelor
Vocativ depănătorule depănătoarelor
  1. organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.


Traduceri

Referințe