deplinătate

română

Etimologie

Din deplin + sufixul -ătate.

Pronunție

• AFI: /de.pli.nə'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului deplinătate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deplinătate	invariabil
Articulat	deplinătatea	invariabil
Genitiv-Dativ	deplinătății	invariabil
Vocativ	deplinătate	invariabil

1. faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• deplantatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online