perfecțiune

română

Variante

• perfecție

Etimologie

Din latină perfectio, perfectionis, franceză perfection.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului perfecțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	perfecțiune	perfecțiuni
Articulat	perfecțiunea	perfecțiunile
Genitiv-Dativ	perfecțiunii	perfecțiunilor
Vocativ	perfecțiune	perfecțiunilor

1. însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire.
2. (concr.) lucru sau ființă perfectă, desăvârșită.

Locuțiuni

• (loc.adv.) La perfecție = în mod desăvârșit, perfect.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online