perfecțiune

română

Variante

Etimologie

Din latină perfectio, perfectionis, franceză perfection.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
perfecțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perfecțiune perfecțiuni
Articulat perfecțiunea perfecțiunile
Genitiv-Dativ perfecțiunii perfecțiunilor
Vocativ perfecțiune perfecțiunilor
  1. însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire.
  2. (concr.) lucru sau ființă perfectă, desăvârșită.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe