derivor

română

Etimologie

Din franceză dériveur.

Pronunție

• AFI: /de.ri'vor/

Substantiv

Declinarea substantivului derivor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	derivor	derivoare
Articulat	derivorul	derivoarele
Genitiv-Dativ	derivorului	derivoarelor
Vocativ	derivorule	derivoarelor

1. (mar.) placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării.
2. pânză pentru vreme rea, pentru furtună.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dvorire

Referințe

• DEX '98 via DEX online