deruta

română

Etimologie

Din franceză dérouter.

Pronunție

• AFI: /de.ru'ta/

Verb

Conjugarea verbului deruta
Infinitiv	a deruta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	derutez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deruteze
Participiu	derutat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci.

Cuvinte derivate

• derutare
• derutat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• durate

Referințe

• DEX '98 via DEX online